Home
Despre mine Teatru Politica Linkuri Contact
 
Actorul Regizorul Directorul

 

TEATRU

In clasa a Va diriginta mea mi-a spus, intr-o zi, ca voi fi actor, iar eu am crezut-o. Adevarul este ca am si avut succes cu sceneta aceea (jucam rolul Goguta) si, ca sa vezi ca semnele viitorului pot sa se arate foarte devreme, am jucat sceneta chiar si in aer liber, intr-o iarna, la Oraselul Copiilor, unde am si cazut prin balti, a fost o minune. Am jucat destul si in liceu, iar cand s-a pus chiar in modul cel mai acut examenul de admitere la facultate, am incercat sa ma pregatesc cu un actor de la Botosani, dl Bradescu, pe atunci director al Teatrului de Papusi, asa ca am chiar si un atestat de papusar. Problema, la vremea aceea, era ca trebuia musai sa intru la facultate, oricare ar fi fost ea, pentru ca altfel ma luau in armata si pierdeam cadenta, asa ca am invatat si la Istorie pentru a incerca sa intru totusi, admitand ca as fi cazut la proba eliminatore de la teatru. Nu a fost cazul, desi intrarea la Teatru nu a fost lipsita de suspans (am aratat asta in capitolul Despre mine).

Facultatea a insemnat un parcurs foarte interesant pentru mine. Aveam multe probleme legate de dictie, de constituie, de mentalitate chiar si astea mi-au ocupat enorm de mult timp. Eram bun la teoretice, eram si foarte tanar, veneam dupa un liceu absolvit cu note foarte mari, nu era o problema, dar trebuie sa recunosc ca, fata de liceu, nivelul lecturilor era mult mai ridicat. Uneori citeam si cate 3-4 piese pe zi, tratate de teatru, stateam ore in sir in biblioteca de la etajul VI, era o bucurie. Orele de miscare, si noi aveam foarte multe, au insemnat enorm. Aveam, daca imi aduc bine aminte, la catedra de miscare, urmatoarele: Scrima cu dl Pellegrini, Balet cu dna Vera Proca Ciortea, Pantomima cu dna V. Moldovan, Acrobatie scenica cu dl Dumitriu, Sport cu Papasa Calarie (mergeam la Steaua si calaream de doua ori pe saptamana cate o ora). Era ceva si aproape imediat trupurile noastre au inceput sa arate altfel. Am pus muschi pe noi, eram puternici, agili si plini de energie. Parcursul meu in facultate, in primii trei ani, a fost mai degraba modest, desi notele erau maxime, cu exceptia primei note la actorie (8 opt) care m-a aruncat intr-o depresie nebuna, vreme de cateva zile. Au fost ani in care acumulam, in care incercam sa aflu care imi este drumul, ce cale este mai interesanta pentru mine. A venit apoi anul trei, mai exact examenul de absolvire al acestui an, care ne-a aruncat in batalia pentru Cassandra. Acolo am tasnit. Cu cateva roluri care au facut cariera (atata cata se poate face intr-un istitut). In primul rand KIR ZULIARIDI de V. Alecsandri, rolul in care ma urcam pe perete cam 2, 3 m, apoi VILEGIATURISTII de Gorki, PLUGUL SI STELELE de Sean O’Casey, CYMBELINE de Shakespeare. Era o teribila concurenta intre cele doua clase, noi, cei de la Moni Ghelerter si Zoe Anghel Stanca si cei de la Loghin, Bibanu si Pitesteanu. Am ramas cu totii foarte buni prieteni, cred ca am fost o generatie care insemnam ceva in teatrul romanesc, dar lupta pe scena era extrem de dura si asta ne-a otelit pentru viata. Inca din anul trei am fost invitat la Nottara sa joc in AICI A DORMIT GEORGE WASHINGTON de Kaufman si Moss Hart, intr-o companie mai mult decat selecta si dificila, in acelasi timp, pentru mine. A fost un foarte bun debut in teatrul profesionist, dar drumul meu trecea prin fata usii Teatrului National si nu am ratat intrarea. Primul rol la National a fost o dublura. Se imbolnavise Bibanu si am intrat in rolul Ion din Chirita pentru un turneu la mare. A fost absolut superb, am facut tot ceea ce am crezut ca trebuie sa fac, m-au si lasat in pace, intram peste noapte, nu puteau avea prea multe pretentii, dar, una peste alta, a iesit si, la intoarcere, mi-au oferit dreptul de a continua.

La National cateva spectacole au insemnat ceva pentru mine:

Richard al III lea de Shakespeare, in regia lui Horea Popescu (1975), A XII a noapte de Shakespeare, in regia Ancai Ovanez (1984), Cyrano de Bergerac de E. Rostand, in regia lui Al. Toscani, Destine de R. Waiker, in regia lui Ion Cojar (1976), Fata din Andros de Terentiu, regia Grigore Gonta (1977), Romulus cel mare de Durenmatt, regia Sanda Manu (1977), Alexandru Lapusneanu de V. Stoenescu, in regia lui Cristian Munteanu (1978), Filumena Marturano de Ed de Fillippo, in regia Sandei Manu, Harap Alb de Raducu Itcus, in regia lui Grigore Gonta, Mantaua de Gogol, in regia mea, Clovnii, scenariul si regia M. Malaimare, Actorul, scenariul si regia M. Malaimare. Au mai fost multe dar nu le mai tin minte. Cateva sunt insa exceptionale, mai ales in ceea ce priveste amintirile pe care le pastrez. Feste din A XII noapte, Simo din Fata din Andros, Spanul si Pasar-Lati-Lungila din Harap Alb, Akaki di Mantaua, sunt, fara doar si poate, momentele mele cele mai puternice. Am mai facut un spectacol in regia lui Matei Alexandru, Functionarul de la domenii de P. Locusteanu, jucam rolul titular si am avut un succes foarte bun. Plecarea de la National se petrecea in mai 1990, odata cu infiintarea Teatrului Masca.

La Masca:

Medievale, scenariul si regia Anca Dana Florea (Papusarul), Clovnii (spectacol pe care l-am reluat in mai multe variante de-a lungul anilor) (Fratelini), Mantaua de Gogol (Akaki), A murit moartea, mai! Dupa I. Creanga (Ion), Oina, scenariul si regia M. Malaimare (Clovnul 1), Gardienii veseli (Colonelul)


Gardienii veseli – vorbind cu spectatorii, inainte de spectacol


Gardienii veseli – cantand inainte de spectacol, printre spectatori


Gardienii veseli – in spectacol

La Romani (Romanul)

Cabaretul Natiunilor (Prezentatorul), Fior d’amor in Bucuresci (Lampagiul), Cafeneaua (Pantalone)


Cafeneaua

Acul cumetrei Gurton (Hodge)

Actorul (Actorul)

Nu am jucat in alte teatre, nici nu as fi avut timp si, in plus, eu am un foarte acut sentiment de echipa, mi-ar fi foarte greu sa ma adaptez in alta parte, cel putin asa cred si din cauza asta am refuzat orice colaborare.

RADIO

Debutul la Radio s-a petrecut in 1974 cand m-a chemat Dan Puican sa joc in Muscata din fereasta de V. Ion Popa.

Probabil ca nu a fost prea grozav, caci au urmat trei ani de tacere, spun asta pentru ca, la vremea aceea, eram foarte constiincios si notam absolut tot ceea ce faceam. Urmatoarea intalnire a fost cu bunul meu prieten Cristian Munteanu in 1977. Din acel moment, prezenta mea la Radio a devenit absolut fireasca si am lucrat mult cu regizorii Grigore Gonta, Titel Constantinescu, Constantin Dinischiotu, Nicoleta Toia, Ion Vova, Val Moldoveanu, Manole Pavel Dan si Vasile Manta. Fiecare in parte a constituit o experienta fantastica, mai ales prin prisma repertoriului abordat si a echipelor cu care lucrau. Echipele de la Varietati si Copii mi-au produs cele mai mari bucurii, acolo s-au derulat adevarate momente de meserie, eram tineri, eram nebuni, glasurile noastre se modelau teribil, jucam absolut orice si cu o bucurie din ce in ce mai mare. Am izbutit sa-mi construiesc “o voce “, mai ales pentru Varietati, unde acest lucru este extrem de important. Vorbitul la microfon este o arta in sine, trebuie sa stii cum sa te pozitionezi pentru a nu izbi microfonul cu siflantele, sa stii sa te apropii sau sa te departezi pentru a crea impresia de spatiu si miscare. Am cateva realizari de personaje duble care dialogheaza in scena, chestiune care nu este deloc usoara, deloc simpla. Cum tii textul in mana in fata microfonului este, iarasi, un test de perspicacitate pentru ca nu trebuie sa se auda fosnetul hartiei, uneori trebuie sa-ti ajuti partenerul luandu-i pur si simplu foile din mana sau strecurandu-i o foaie in fata ochilor pentru ca sa poata duce mai departe inregistrarea. Imi face o imensa placere sa lucrez la Radio, poate mai multa decat la Televiziune si la Film, cu siguranta mai multa. Este o foarte buna organizare, actorii nu sunt disponibili decat diminetile, intre 8,00 – 10,00, pentru ca apoi alearga la repetitii la teatrele lor, nu se pierde vremea si, chiar daca ne distram, munca este foarte serioasa. Nu cred ca este important sa trec aici insemnarile pe care le am cu privire la inregistrarile mele, sunt sute si mi-ar lua foarte mult timp, dar, in masura in care voi gasi in arhiva, am sa incerc sa postez cateva inregistrari cu momentele mele de gratie.

Radioul este un DOR de care nicun actor nu se poate lecui vreodata.

Acum cateva zile am inregistrat la Radio FATA DIN ANDROS de Terentiu in regia lui Grigore Gonta. Nimic spectaculos in asta, evident, doar ca am fost intreaga distributie de acum 30 de ani. Asta este ceva.

Alexandru Georgescu, Olga Delia Mateescu, Tamara Cretulescu, Eugenia Maci, Eugen Cristea, Claudiu Bleont, Bogdan Musatescu, Mihai Niculescu, Mihai Malaimare. A fost un regal pentru ca efectiv ne sunau replicile cu intonatiile de atunci, pentru ca ne-am amintit enorm de multe lucruri si ne-am simtit superb unii cu altii. Poate ca ar trebui sa refacem spectacolul cu aceasta distributie, inca nu stiu ce sa spun, dar mi se pare un proiect interesant. Vom vedea. Suntem o distributie cu 700 de spectacole in spate si poate am merita acest spectacol dupa 30 de ani.

 

TELEVIZIUNE

Televiziunea a fost a doua mea scoala de teatru. Am si aici o lista – eram tare ordonat – cu primele mele imprimari la rubrica teatru: 1 – 1973 – OMUL DE CATIFEA – Domnita Munteanu 2 – 1974 – REGELE IOAN – Letitia Popa 3 – 1974 – EVANTAIUL – Cornel Popa 4 – 1975 – DOCTOR FARA VOIE – Cornel Popa 5 – 1975 – MARII MAESTRI AI FARSELOR – Ginel Teodoreanu 6 – 1975 – COMMEDIA DELL’ARTE – Cornel popa 7 – 1975 – NEISPRAVITUL – Cornel Popa 8 – 1977 – 1907 – Letitia Popa 9 – 1977 – OMUL CU UMBRELA – Nae Cosmescu 10 – 1977 – VLAICU SI FECIORUU LUI – Dan Damian 11 – 1977 – ? – Arbore 12 – 1978 – ACOLO, CAND SE APRIND LUMINILE – Domnita Munteanu 13 – 1979 – PIC NIC PE CAMPUL DE LUPTA – Cornel Popa 14 – 1979 – TESATORII – Zoe Anghel Stanca 15 – 1980 – CASTELUL DIN CARPATI – Batca 16 – 1980 – SANZIANA SI PEPELEA – Domnita Munteanu 17 – 1981 – ARTICOLUL 214 – Draga Olteanu

Au mai fost si dupa aceasta data, dar nu mai tin minte si nu le-am mai notat. Incepusem sa insemn ceva si nu mai eram atat de interesat de statistica. Din aceste prime inregistrari, pastrez o extraordinara amintire proiectului comediei universale realizat de Cornel Popa. Era absolut fantastic. Ne adunam, repetam cam o luna pe unde se putea, apoi venea premiera, singurul spectacol. Era in direct, se inregistra adica spectacolul unic pentru ca dupa aceea nu mai jucam. Am jucat alaturi de cei mai buni actori de comedie ai momentului. Nu eram grozav, eram si foarte tanar si lipsit de experienta, dar am avut si momente foarte bune. Castelul din Carpati a fost creatia mea adevarata, momentul in care m-am desprins de amatorism si de naivitatile debutului pentru a pasi ferm ca profesionist in lumea aceasta a scenei de televiziune. A avut un success mare si Articolul 214, desi eu nu prea ma plac acolo. Ba, as zice, eram chiar prost, dar asta este, ai succes uneori cu lucruri in care nu crezi si poti rata cu lucruri pe care le-ai facut cu un imens drag si cu o nestramutata credinta.

 

FILM

Intre mine si film este o splendida neantelegere. Sunt singurul vinovat pentru asta, dar, din pacate, nu pot sa mai schimb nimic.


FALANSTERUL de Savel Stiopul

Eram student si am fost chemat de Pita la o filmare. Am asteptat fara ca sa ma intrebe cineva de sanatate vreme de cinci ore. M-am enervat si m-am dus la Pita:

  • Domnule, i-am spus, eu sunt actor (eram student) si nu admit sa fiu chemat aici ca sa pierd vremea. La revedere!

Si am plecat. Cred ca Dan a ramas cu gura cascata, el era, totusi, cineva, eu eram nimeni. Multa vreme am fost tentat sa pun pe seama lui Dan, mai exact a reactiei lui firesti, faptul ca eu nu m-am implinit in film, dar cred ca a fost doar un mod prostesc al meu de a gandi. Am facut ceva filme, dar numai din instinct, fara vreo participare anume, fara sa simt ca sunt actor de film, fara sa ma bucur. Nici eu nu am iubit filmul, nici el nu m-a iubit. Din acest punct de vedere suntem chit. Primul meu film s-a numit ASTEPTAREA, in regia lui Serban Creanga. Se petrecea in 1971 si am incasat fantastica suma de 1200 lei. Nu-mi aduc aminte nimic, dar aveam pe atunci obiceiul sa notez totul intr-un jurnal de profesie. Iata ce mai scrie in acel jurnal: 1 – 1971 – ASTEPTAREA – Serban Creanga, 1200 lei 2 – 1972 – VERONICA – Elisabeta Bostan, ? lei 3 – 1972 – EXPLOZIA – Mircea Dragan – 900 lei 4 – 1973 – PROPRIETARII – Serban Creanga – 10.000 lei 5 – 1974 – FILIP CEL BUN – Dan Pita – 3000 lei 6 – 1974 – UN ZAMBET PENTRU MAI TARZIU – Alexandru Boiangiu – 22.000 lei 7 – 1976 – TUFA DE VENETIA – Petre Bokor – 3000 lei 8- 1978 – FALANSTERUL – Savel Stiopul – 10.000 lei 9 – 1978 – NEA MARIN MILIARDAR – Sergiu Nicolaescu – 5053 lei 10 – 1978 – SPERANTA – Serban Creanga – 12.000 lei 11 – 1978 – DIN COMEDIILE LUI CARAGIALE – Cristina Nichitus – 1041 lei 12 – 1978 – TEATRUL CEL MARE – Constantin Vaeni – 1300 lei 13 – 1979 – ORA ZERO – N. Corjos – 5000 lei 14 – 1979 – SI TOTUSI SA NE DAM MAINILE – ?lei 15 – 1979 – MISIUNEA “S” – Calotescu – 17.000 lei 16 – 1980 – MELPOMENUL JOHNES – Anamaria Beligan – 1500 lei 17 – 1981 – GRABESTE-TE INCET – Saizescu – 10.000 lei 18 – 1982 – INTALNIREA – Sergiu Nicolaescu – 10.000 lei 19 – ? – POVESTEA CALATORIILOR – un regizor rus – 5000 lei 20 – ? – COMOARA LUI DECEBAL – ? – 1800 lei 21 – ? – EL ESTE OMUL – Romeo Stavar – 6000 lei 22 – ? CARUTA CU MERE – ? – 900 lei 23 – ? ACORD FINAL – M. Gandila – 7000 lei 24 – ? – ? – Cristina Nichitus – 2000 lei

Dupa acel an, 82, au mai urmat cateva filme, nu multe, am mai facut chiar si in perioada post decembrista. Nu le-am mai notat nicaieri si nu le mai stiu. Doar Cristina Nichitus m-a distribuit intr-un rol mare in ultimul ei film(Si totul era nimic). Din pacate nu i-am adus noroc, filmul nu s-a bucurat de succes si eu am ramas in continuare un actor minor in filmul romanesc.

created by WEBit.ro