Home
Despre mine Teatru Politica Diverse Contact
 
Partide Alte functii Proiecte

 

2009-2013

PCR

Am intrat in PCR in 1971 (?) la invitatia unora care s-au prezentat ca fiind activisti ai PCR de la Capitala. Au venit la Institut, m-au invitat intr-un birou si mi-au spus:

  • Ne-am informat, sunteti un student foarte bun, aveti rezultate remarcabile, am fi onorati daca ati accepta sa deveniti mebru PCR.

Efectiv acestea au fost cuvintele si, spuse cu sinceritate sau facand parte dintr-un discurs bine pregatit, ele si-au atins tinta. Am acceptat imediat si, pana in momentul in care acest partid a fost scos in afara legii, am fost membru. Interzicerea PCR este un act pe care nu-l discut, istoria va decide mult mai corect decat mine daca se justifica sau nu o astfel de decizie, probabil ca da, din moment ce a fost luata, unii oameni au considerat ca asa ceva se impunea. Pe urma, faptul ca nu s-a gasit nimeni sa protesteze, sa decida ca merge mai departe, ca se opune acestei hotarari, ca mai crede in idealurile fluturate ale acestui partid de-a lungul intregii sale istorii poate fi o dovada ca decizia a fost justa. In ’89, problema mea nu era nici pe departe soarta PCR, pur si simplu mi-am pus carnetul intr-o cutie, asa cum faci cu actele care nu-ti mai trebuie, dar care marturisesc despre viata ta, si am mers mai departe. Am avut functii pe linie de UTC, adica am fost Secretarul UTC al Teatrului National si chiar am fost ales membru supleant al CC al UTC, chestie care mi-a permis sa cunosc cativa oameni deosebiti, sa ma imbrac in costum cu cravata la cateva reuniuni ale acestui organism si sa obtin cateva repartitii de casa pentru unii dintre tehnicienii Teatrului National. Eram destul de batran ca sa mai fiu secretar UTC, dar nu aveau pe altul si am dus-o asa pana tarziu. Nu mai tin minte cine a venit dupa mine, chiar nu mai stiu si nici nu mai are importanta. Aventura „comunista” a unui student cu rezultate splendide s-a terminat odata cu nebunia acelui decembrie despre care inca nu stiu ce sa cred. De fapt, cred ceea ce stiu eu, ce am vazut eu, dar este atat de putin, chiar daca am alergat pe strazi in noptile alea, chiar daca m-am dus la CC ca sa solicit armata ca sa apar Teatrul National. Ma bucur ca s-a terminat si, chiar daca partidul acela ar mai fi existat, nu cred ca as fi putut continua. Eu aveam altceva in cap si trebuia sa plec pe drumul meu. Proletari din toate tarile, nu aveti decat sa va uniti cat vreti, mie mi se rupe!

 

PSD

Am spus destule in DEMISIA, dar, probabil in timp, voi mai adauga cate ceva. Acum mi-e foarte greu, ma uit si nu-mi vine a crede, o astfel de prabusire nu poate fi asemuita decat cu demolarea controlata a unui turn. Colo erau valori si non valori, erau oameni normali si ticalosi, dar, sub Iliescu, se aflau intr-o relatie bine atbilita, Batranul ii tinea in mana, stia sa-i foloseasca pe toti, stia sa-i determine, la o adica, sa fie o masinarie solida. Acum este o haituiala continua, o aiureala din care nu mai intelege nimeni nimic.
Acum, cel putin, a scrie despre PSD mi se pare o incercare aproape imposibila, deoarece simt nevoia de aer proaspat, de zari deschise, ca intr-un amurg la malul marii, iar PSD-ul, cel de acum, este orice numai asta nu.
Ce trebuie insa sa spun, pentru a nu semana confuzii, este faptul ca atata vreme cat am fost acolo am crezut cu tarie in ceea ce aveam de facut. Eram la Botosani, ma vedeam mai ales cu oameni foarte saraci, cu o lume inchisa, inapoiata in multe privinte, o lume care, credeam eu, avea nevoie de mine, pentru care trebuia sa ma zbat. Deziluziile au fost pe masura convingerilor mele.
Dar, acum, gata, TACERE!
Despre PSD numai de bine!

 

PNL

Eram in conflict deschis cu PSD cand am primit invitatia de a ma ralia celor din PNL. Mihai Tabuleac, un om de foarte buna conditie, seful filialei Botosani m-a abordat intro zi:

  • Domnule deputat, de ce sa continuati intr-un partid care nu va vrea? Veniti la noi, unde, de fapt, va este locul!
  • Ma voi gandi, i-am raspuns, dar modul civilizat si cald in care mi s-a adresat mi-a facut realmente placere, mai ales ca de cateva saptamani nu aveam parte decat de figuri incruntate si cuvinte aruncate ca niste pietre.

Am povestit in DEMISIA toata tarasenia, nu are rost sa o reiau aici, nimic din ceea ce am scris acolo nu retractez.
Cand m-am prezentat la Grupul Parlamentar PNL, am fost primit cu foarte mare caldura, cred ca era normal, si, nici dupa scindare, care a venit relativ repede, nu pot sa spun ca acolo lucrurile erau asemanatoare atmosferei din PSD. Un partid in putrefactie precum PSD emana pestilential, oricat de mult s-ar stradui sa acopere mizeria cu catifele care mai de care mai bogate. Pacat de oamenii valorosi care sunt acolo, pentru ca stand in atmosfera aceea tampita nu ai cum sa nu te molipsesti de boala care a distrus o buna parte din corpul muribund.
Sigur, si in PNL am gasit urme ale unei mentalitati ramase oarecum la vremea comunista, scaunul trebuie pastrat cu orice mijloace, seful trebuie sa ma vada in primul rand, odata ajuns sef tai si spanzuri dupa bunul meu plac, dar, dincolo de aceste aspecte, acolo este o adevarata atmosfera creatoare de idee politica. Probabil ca, in timp, si numai daca Tariceanu va rezista acestor alegeri, PNL se va impune definitiv ca partid de marca. Locul sau este la dreapta si trebuie sa i se aloce de catre populatie un procentaj care sa i-l justifice si sa il determine sa actioneze ca atare. Cata vreme PD-L ocupa in mod nefericit acest loc, PNL trebuie sa se multumeasca doar cu solutia partidului de balans. Drumurile politichiei romanesti sunt intortocheate si ele vorbesc despre un popor fara o serioasa cultura politica, despre o intelectualitate dezbinata si care nu isi asuma rolul de educator, despre o Romanie care si-a pierdut rolul important pe care il detinea in politica externa mondiala, despre nefericiri pe care le banuiesc trecatoare dar care sunt, din pacate, extrem de suparatoare in acest moment.
Evolutia mea in PNL nu a fost una stralucitoare, nici nu prea avea cum sa fie. Cand s-a pus problema inlocuirii Ralucai Turcan la conducerea Comisiei pentru Cultura din Camera, tentativa mea de a candida a fost de-a dreptul penibila, am refuzat sa ma autopropun, asa cum se obisnuieste la ei, m-a propus Raluca si, evident, am pierdut in favoarea lui Micula, care, de fapt, isi si aranjase ploile cu Bogdan mult mai dinainte. Am fost oarecum necajit, dar, trebuie totusi sa marturisesc ca nici nu am depus, in ultimii doi ani, eforturi pentru a ma redresa din punct de vedere al pozitiei mele in partidul de adoptie. Singura mea preocupare a fost sa infiintez Comisia pentru UNESCO, chestie care mi-a reusit extrem de tarziu, asa ca am fost, totusi, Presedinte vreme de cateva luni.
Cand s-a pus problema candidaturilor pentru noul Parlament, Manescu m-a pus imediat pe lista, urma sa devin deputat de Militari, dar, atat eu cat si sotia mea am decis ca este mai bine sa ma retrag, cel putin pentru o vreme. A candida in alta parte decat la Botosani mi se parea un fel de impietate, desi, dupa cele perecute acolo, culmea chiar si la liberali (poate altadata vin cu amanunte, acum sunt cam satul de relatari), solutia retragerii mi s-a parut cea mai confortabila. Sunt membru CNA, un fel de secretar de stat, voi activa acolo 6 ani, am timp sa meditez daca raman asa sau revin in politica activa, acolo unde imi este, de fapt, locul.


2018

Cand a venit Basescu la putere, urmare a scenetei “Draga Stolo” sotia mea mi-a spus

– Asculta-ma pe mine, asta pleaca de la putere cand va implini Catinca noastra 18 ani!

Nu credeam, il cunosteam oarecum, era imposibil, mi-am spus atunci ca acest popor sa-l mai voteze inca o data, vom suporta marlania vreme de 4 ani (daca nu cumva il vom putea suspenda mai devreme) dar doar atat. Si au fost zece si nimeni nu s-a sinchisit de furturile de voturi, de furturile de bani, de furturile de demnitate, de furturile de destine. Nimeni, absolut nimeni sau, ca sa fiu totusi ceva mai realist, cei care au facut-o nu au putut invinge ticalosia celor care il votau din inima sau din interes, dar il votau.

In perioada asta s-au petrecut lucruri si cu mine. Am parasit PSD ul, nu pentru ca m-as fi dezis de stanga, eu sunt si raman un om de stanga ci pentru ca niciunul dintre liderii partidului nu a avut rabdare sa ma asculte si sa inteleaga ca ne pastea o imensa nenorocire (pierderea Moldovei) din cauza celor pe care ii aveau la conducerea filialelor, iar unul dintre ei, seful filialei Botosani era ca si arestat (a facut puscarie) pentru suveica financiara organizata sub propriul patronaj (era presedintele CJ Botosani). Nimeni nu m-a ascultat, nici macar Nastase care era mai abil, aveau cu totii probleme, intuisera sau aflasera ca Basescu, mana in mana cu americanii punea la cale subordonarea Justitiei (fapt criminal) si stiau ca vor fi arestati fie si numai pentru ca existau. Si au fost. Iar eu am decis sa plec. Am scris o carte, DEMISIA in care am explicat totul si i-am dat dracului. Numai ca, lipsit de rabdare sau intelepciune am trecut la liberali, asa ca sa ma aflu in treaba. Doua lucruri s-au petrecut acolo, l-am intalnit pe Tariceanu si mi-a placut mult de tot si i-am intalnit pe ailalti si trebuie sa spun, mai ales vazand ce se petrece acum in acest partid ca nu mi-a placut deloc, ca este o adunatura de rebuturi din toate punctele de vedere care nu are nicio legatura cu numele acestui partid, cu istoria lui, cu principiile stipulate in Statutul sau. N-au facut nimic de-a lungul acestor ani, in afara de a linge pantofii lui Basescu si apoi ai lui Johanis si asta se reflecta cel mai bine nu doar in faptul ca te simti jenat atunci cand ii vezi la televizor, dar au adus langa ei o noua generatie, parca si mai degenerata si mai lipsita de scrupule si care are imensa calitate ca te determina imediat, dar absolut imediat sa muti pe un alt post sau sa inchizi cand ii vezi.

In politica NICIODATA sa nu spui NICIODATA, nu stii ce intamplari te pot determina sa o iei de la capat, dare eu sper chiar ca pentru mine acest drum s-a terminat. Mi-am facut datoria cat am putut eu mai bine, am crezut ca schimb ceva, am constatat ca nu pot, m-am retras si gata. Trebuie insa sa spun ca mi-a placut. Perioada din Parl4ament in care am condus Comisia pentru Cultura a fost una colosala si imi amintesc cu placere de tot cee ace s-a petrecut acolo. In plus, acei primi patru ani au fost unii ai unui Parlament adevarat. Dupa venirea lui Basescu lucrurile au luat-o razna si incet, incet s-a ajuns la o adunare de insi care in mod normal nu ar fi avut ce sa caute acolo. Probabil lucrurile se vor indrepta, “raul”nu invinge pana la capat niciodata si cum in Romania acesta a guvernat destul probabil ca este vremea sa se petreaca marea schimbare.

Ar trebui puse cu botul pe labe marile corporatii care fura in tara asta tot ce pot.
Ar trebui reformate Serviciile secrete si scoase din jocul criminal pe care il fac cu Justitia.
Ar trebui reformata Justitia si pentru asta trebuie introdusa OBLIGATORIU Legea raspunderii magistratilor.
Ar trebui reformat discursul nostru European (nu cred ca mai trebuie tolerati acolo tradatori de tara (ma refer cu claritate la atitudinile anti romanesti ale multora dintre parlamentarii romani).
Ar trebui sa construim autostrazi in pofida oricaror oprelisti interne sau externe.
Ar trebui construit un proiect de tara valabil cel putin 100 de ani.
Ar trebui reformate sistemele vitale (educatia, sanatatea).
Ar trebui nationalizate unele zacaminte si chiar industrii.
Ar trebui reinventata notiunea de patriotism.
Ar trebui…
Ar trebui sa incepem cu ceva!


2019

Niciun frison in ceea ce priveste politica. Nu mai cred ca este posibil, lumea aceasta nu se face bine vreodata. Ramane doar de mirare cum naiba este posibila atata incompetenta si prostie pe centimetru patrat!

Ziua in care se platesc toate!

Alegeri europarlamentare, fara importanta as zice, pe nimeni nu intereseaza cine ajunge acolo, avem despre toti o perceptie absolut egala, toti sunt niste nemernici, interesati doar de bani, etc, etc. Si totusi, aceste alegeri au alta miza: implinirea urii cumplite fata de PSD. Astazi trebuie sa se plateasca toate facturile si mi-e teama ca se vor plati pana la ultima si sunt cateva, n-am ce zice! Nu am niciun sentiment, PSD ul ma lasa rece de foarte multa vreme, ba as zice ca ar cam fi cazul sa ma enerveze de-adevaratelea, numai ca eu vad cealalta parte a paharului, faptul ca disparitia PSD ului si este foarte sigur ca se va petrece asta se face pe fondul nepasarii criminale fata de mizeria UE (tot ceea ce a venit in mod cu totul inacceptabil dinspre organismele si indivizii care conduc UE) si care parafeaza astazi definirea Romaniei drept colonie si inca una de mana a doua.

Am sperat, nu stiu de ce, ca aceasta putere adusa cu un vot atat de mare va fi capabila sa puna piciorul in prag, sa redea Romaniei si noua, poporului ei, care am votat-o atat de masiv simtul demnitatii, dar a fost degeaba. Un partid condus de un individ care nu are nimic de a face cu partidul insusi, venit din randurile nemerniciei care se va numi in veci PDL nu poate fi capabil sa se ridice la inaltimea acestor asteptari. Si nu a fost, si nu este si nici nu va mai avea cand sa fie deoarece in seara asta s-a pus piatra deasupra mormantului sau. Ce s-a votat acum este o nimica toata fata de ce se va vota la editiile urmatoare.

PSD ul merita acest lucru, Romania nu!

Hai sa vorbesc un pic de ce cred eu ca merita PSD ul asta!

Au fost dintotdeauna un partid arogant, un partid format din cei care stiu cum se face si cei care trebuie sa accepte acest lucru si sa aplaude. Daca Presedintele de partid a spus ca asa trebuie facut, apoi, chiar daca lucrurile stau cu totul altfel si este perfect demonstrabil asta, atunci asa se face cum zice presedintele si gata.

Ce stiu eu:

1 – am lucrat la strategia de guvernare a PSD in domeniul Culturii. Am negociat cu cei mai eficienti oameni din partid (Iliescu si Georgescu) si am obtinut promisiunea unui buget de 0,25 % pentru fiecare an de guvernare, ajungand la anul al patrulea la 1,0%, ceea ce ar fi fost fabulous. Ce s-a petrecut in realitate? A fost numit Ministru Razvan Theodorescu care a acceptat fara sa clipeasca un budget de 0,11% si care nu a crescut deloc in ceilalti ani.

2 – am devenit Presedintele Comisiei pentru Cultura (la un fel de batalie tampa cu Nicolicea care se credea cel mai apt sa fie asta, de ce, cred ca nici el nu stia).

3 – o buna bucata de vreme nu m-a cautat nimeni, eram presedinte cu numele, munceam acolo, faceam si votam legi dar nimeni de la partid nu ma cauta. Mai mult, pana nu m-am sesizat si nu am reactionat (abia dupa doi ani) nu am fost chemat la nicio actiune la Cotroceni. Se dadeau medalii, se intalnea Presedintele cu oameni de cultura internationali, Presedintele Comisiei de Cultura din Camera nu era invitat. Cum vi se pare?

4 – la numirea Presedintelui TVR l-am sunat pe Nastase sa-i spun ca eu cred ca Cristoiu ar fi mai potrivit. M-a bruftuluit ca pe servitoarea lui de acasa, iar nominalizat a fost Nicolau, fara sa stiu, fara sa fiu informat macar. M-am trezit cu Nicolau la Comisie, l-am intrebat daca stie cine este viitorul Presedinte TVR si mi-a spus simplu: Eu! Perfect. A fost un Presedinte foarte bun, dar eu semnalez altceva, pe mine nu ca nu m-a intrebat nimeni, nu m-a anuntat macar cineva ca sa nu ma fac de ras in fata unui om de a carui amicitie m-am bucurat apoi pana cand a murit.

Vi se pare corect?

5 – am incercat sa dau o conduita speciala unei Comisii care nu trebuia deloc sa fie politizata, am incercat sa discut si cu Mona Musca (PNL) si cu Ion Onisei (PD) si cu Marton Arpad (UDMR)si cu Olguta Vasilescu (PRM), sa-i fac sa gandeasca despre Cultura ca si cum este doar romaneasca si nu pesedista sau penelista sau… Intr-o oarecare masura am izbutit, dar numai intr-o oarecare masura pentru ca, incurajati de atitudinea mea civilizata ei s-au purtat necivilizat in cele mai multe dintre situatii si au fost destule. Sigur, asta nu a facut deloc bine le partid.

Vi se pare normal?

6 – Am incercat sa misc lucrurile la Botosani unde eram deputat, dar absolut nimeni de la Centru nu m-a sprijinit. Nastase m-a ironizat intr-un fel lipsit de bun simt la un Consiliu National, aratand ca ii pute efectiv faptul ca realizasem un Festival al Usturoiului la Copalau. Nu conta ca eu adunasem acolo 200.000 oameni care poate ar fi trebuit sa-l vada, el era pe cai mari, era sfatuit de idioti si a dat cu piciorul la o sansa. Filiala era condusa de un fost sofer, sef de autobaza, dar asta nu conta pentru PSD. La Botosani, oras si judet care ii cunoscuse pe Eminescu, Iorga, Enescu cel mai puternic partid era condus de un sofer agramat, mitocan si care pusese la cale o suveica financiara in urma careia a si facut puscarie ulterior. I-am avertizat, dar convingerea lor ca aducea voturi nu a putut fi stramutata. In felul acesta PSD ul a inceput sa piarda Moldova si ce se intampla acum ne arata ca inca mai are de pierdut Si va pierde. Media botosaneana era extaziata atunci cand soferul tinea conferinte de presa piparate cu cuvinte pe care hartia nu le accepta. Va invit sa cititi cartea mea, DEMISIA si veti vedea mai in amanunt cam cum au mers lucrurile.

7 – Am discutat cu Iliescu, am discutat cu Nastase, am discutat cu Geoana, nimeni nu era interest de faptul ca pierderea Moldovei este doar o chestiune de timp. Geoana chiar m-a asigurat: Mihai, eu ii regulez pe toti ai nostri de la centru si apoi ma ocup si de teritoriu. Fara comentarii!

8 – La o sedinta importanta de la Botosani am luat cuvantul si am spus clar de ce cred ca seful filialei trebuie sa plece. Lumea din sala m-a ascultat cu atentie si a aplaudat cu speranta, apoi a vorbit soferul in stilul sau, aceiasi oameni au aplaudat frenetic (eu plecasem din sala) si cine credeti ca a concluzionat sustinandu-l neconditionat pe omul cu volanul? Ei? Chiar Vicepresedintele PSD, dl Vacaroiu. Ce sa mai zic? Nu mi s-a parut normal, dar chiar deloc. In urma acestui fapt am demisionat din partid.

9 – Au venit la guvernare cu un scor teribil si asteptam sumedenie de lucruri, dar mai ales cateva:

  • Legile Justitiei (intre care raspunderea magistratilor era prioritate maxima)
  • Deconspirarea Protocoalelor si scoaterea Serviciilor secrete din mizeria facuta impreuna cu Basescu si o buna parte din magistrati
  • Aducerea in fata instantei a marii tradari si a imensului furt numit Basescu, Udrea si compania
  • Stoparea furtului din avutia tarii de catre firmele straine (paduri, aur, petrol, gaze)
  • Rezolvarea relatiei cu marile corporatii care isi exporta profitul fara sa plateasca un leu la bugetul statului
  • Construirea de autostrazi
  • Stoparea practicilor mizerabile ale ambasadorilor straini si ale liderilor europeni care s-au implicat in treburile interne ale unui stat aparent independent
  • Etc, etc

Ce au facut?

  • Au dat pomeni cui merita poate, dar mai ales multora care chiar nu aveau nevoie de asta
  • Au guvernat cu ezitari inacceptabile tocmai in punctele asteptarilor noastre ale celor care i-am votat, au pus prim ministri pe care i-au dat jos in mod aiuristic, descoperind (oare cum asa?) ca sunt securisti. Of, of, erau oamenii de casa ai lui Dragnea care nu si-a asumat raspunderea pentru eroarea de a fi numiti complet gresit niste acoperiti ai serviciilor secrete
  • Dragnea a lucrat la doua capete, cred ca a negociat chiar cu Johanis, prost politician, penibil sa tratezi cu cel care vrea sa te ucida.
  • Nu au initiat procedura de suspendare a Presedintelui desi acesta nu doar ca a incalcat Constitutia ci a scuipat pe ea
  • Au continuat sa fie aliatii unui partid care iata, nu a fost capabil nici macar sa faca pragul, ALDE. Si asta in conditiile in care Ponta, cu un partid de stransura nu numai ca-l face ci il si depaseste.

Nu am nicio mila fata de PSD! O merita cu varf si indesat.

Cine ia atitudine imediat? Un golan, un baron sinistru, unul care nici nu ar trebui sa se mai afle in acest partid. Si, in conditiile astea, acest partid merita sa moara, dar sa moara in toate formele sale, adica si partiduletul lui Ponta si acest mamut diform si impotent care se cheama PSD si caruia si eu i-am dat votul meu de care si-au batut joc cum au vrut.

Problema este insa alta: Romania este ingenuncheata de propriile servicii secrete care s-au vandut pe bani buni si care au prins gustul afacerilor, s-au implicat in politica si Justitie, fac si desfac treburile din tara, pun pe cine vor ei in functii, scot pe cine vor ei si, ceea ce este chiar mai grav, au infestat toate palierele oricarei puteri.

Pare in acest context absolut normal sa descoperi ca Quintus, maretul liberal a fost un turnator ordinar!

Ce se petrece cu Romania?

In intreaga Europa se ridica partidele nationaliste pentru ca au descoperit ca UE vrea ingenuncherea tarilor mai mici. Romania este sluga, Romania linge talpile betivanilor UE.

Vi se pare normal?

Am fost foarte trist, din multe puncta de vedere. Inca mai speram ca Dragnea se trezeste si impune suspendarea, am tot crezut dar votul acesta de acum m-a descurajat de tot. Poate nu chiar votul, la urma urmelor in democratie trebuie sa vezi ca oamenii isi considera votul, dar sa vad atata ura, atata mizerie in exprimare, in ganduri, asa ceva n-as fi crezut ca poate poporul roman. Si iata ca poate. Si ma gandesc mereu la bancul ala cu ungurul care se da jos de pe cal, se dezbraca, se arunca in apa ca sa se spele si cand iese, p..a haine, p..a cal. Cine a fost primul pe acest pamant? Intrebare cu noima caci nu-mi aduc aminte ca Herodot sa fi spus despre traci ca sunt cei mai urati, cei mai urat vorbitori, cei mai mitocani, cei mai neprietenosi dintre hiprboreeni.

Am fost foarte trist, am renuntat la pagina de facebook pentru ca nu vreau sa ma trezesc ca-mi urasc cu tarie poporul pe care il vad din pacate mizerabil, scabros, plin de venin si ura si cate si mai cate.

Nu vreau sa-l urasc, poate ca a avut temei sa se comporte de parca nu ar avea cei sapte ani de acasa. Eu vreau sa cred ca aceasta frumoasa tara a fost temporar ocupata de niste insi veniti de aiurea si, dupa ce va trece mizeria (daca va trece) mi-ar place sa pot admira iarasi Sfinxul de pe Bucegi si sa ma pot uita in ochii celorlalti oameni cu care ma intalnesc!

created by WEBit.ro